YO3BN - Cum Am Devenit Radioamator

Ultima editare - 18 mai 2017

Cum am devenit radioamator

Este mai mult decât radioamatorism, povestea mea începe așa:

Când eram copil, am găsit caietul de electronică al unchiului meu. Era plin de desene ciudate, dar suficient de interesante încât să-mi stârnească curiozitatea. După mulți ani am realizat că acele desene ciudate erau de fapt redresoare în punte, diode, condensatori, transformatoare – nimic special. Am păstrat acea curiozitate de-a lungul anilor, m-a motivat să înțeleg cum funcționează lucrurile, pe ce fel de planetă trăim, cum să creez lucruri și multe altele.

Când eram în liceu, îmi doream să am propria mea antenă TV, să văd ce pot recepționa pe televizorul SIRIUS 208. Un prieten mi-a oferit un amplificator de bandă largă pentru antenă, numit TELECANAC, construit cu patru tranzistoare BFR-91/96, zgomot redus, câștig de peste 20dB la VHF/UHF – lucru pe care nu îl știam la acea vreme. Zilnic am scanat benzile VHF și UHF să văd ce pot recepționa. În afară de posturile TV clasice pe VHF, am observat apariții ciudate pe ecran în timp ce cineva spunea ceva. Am ascultat acele transmisii mult timp – mi se păreau foarte interesante.

Într-o zi, mergeam cu autobuzul local spre liceu și stăteam în față, lângă șofer. Deodată, am auzit aceeași voce pe care o auzisem la televizor, acum în stația șoferului. Atunci mi-am dat seama: ce auzeam pe televizor erau comunicații radio între serviciile locale. Așadar, puteam auzi poliția, ambulanța, taxiuri și multe altele doar cu televizorul și antena mea. A fost uimitor!

Apoi m-am întrebat dacă aș putea recepționa acele comunicații și cu un radio obișnuit. Așa că am încercat să conectez acel amplificator de bandă largă la diverse radiouri pe care le aveam acasă. Surprinzător, a funcționat – prin interferență de intermodulație. Semnalul era amplificat prea mult și etajul de intrare al radioului se comporta haotic, amestecând posturile radio cu semnalele de comunicații. Dar am realizat repede că nu era calea corectă și am decis să modific o stație radio FM (88–108 MHz). După câteva modificări ale bobinei oscilatorului, am reușit să extind frecvența de recepție peste 108 MHz. Am auzit o stație VOLMET de la aeroport, apoi am urcat și mai sus în frecvență și, în cele din urmă, am regăsit aceleași comunicații recepționate anterior pe televizor. Nu aveam idee pe ce frecvență eram atunci. De atunci am modificat multe radiouri – unele nu au supraviețuit modificărilor mele, altele nu suportau frecvențe atât de înalte. Oricum, eram fericit că nu mai trebuia să car televizorul după mine ca să ascult acele semnale fascinante.

Îmi amintesc o farsă amuzantă: ascultam o companie de taxiuri din oraș și, ca să mă conving că sunt în timp real, am chemat un taxi din apropiere. Am auzit dispecera dând comanda, apoi am coborât în stradă și am văzut taxiul. 😊

Între timp am continuat să citesc cărți și reviste despre electronică și comunicații radio. Într-o zi, ascultând pe banda VHF, la începutul benzii am auzit oameni vorbind despre filtre, antene și electronică. Am fost uimit! Am crezut că sunt un fel de tehnicieni în depanare. I-am ascultat mult timp și apoi am făcut o altă descoperire: erau oameni obișnuiți care vorbeau la stație din pasiune, ca hobby. Mi s-a părut incredibil! Niciodată nu m-aș fi gândit că așa ceva poate exista ca hobby!

Au urmat multe nopți și zile în care i-am ascultat. Cuvinte precum radioamator, antenă, amplificator, yankee, oscar erau frecvent întâlnite. Apoi am făcut o altă conexiune uimitoare: „yankee oscar trei charlie oscar” pe care îl auzeam în eter era același cu YO3CO, semnătura tehnică a lui Ilie Mihăescu de la revista Conex Club. Am înțeles că acele litere formează un indicativ și că ai nevoie de o licență pentru a transmite. Dar cum obțin una? Mă tot întrebam… dar nu găseam răspunsul.

După ce am terminat liceul, în 2004, mi-am cumpărat o pereche de stații PMR 446MHz, model Binatone MR200, părinții mi-au luat un PC, apoi internetul a devenit accesibil – eram la doar câțiva pași de licența de radioamator.

Mai târziu, în 2006, inspirat de revista Conex Club (numărul 7–8 din 2002) și de schema internă a stației Binatone MR200, am construit câteva receptoare VHF de înaltă calitate folosind circuitele integrate MC3361 și MC3362. Aceste receptoare aveau performanțe foarte bune în ceea ce privește selectivitatea și sensibilitatea, și aveau și squelch.

Mi-am făcut prieteni noi pe internet și pe banda PMR, unii dintre ei erau deja radioamatori și mi-au explicat despre licența de radioamator. La scurt timp după aceea, în 2008, am devenit membru licențiat CEPT ECC REC (05)06, iar mai târziu, în martie 2017, am promovat examenul CEPT HAREC T/R 61-02.

În prezent mă bucur mai mult de partea joasă a spectrului: VLF, LF, MF, HF – în combinație cu modurile CW și SSB. Deși există dezavantaje legate de dimensiunea fizică a antenei, frecvențele joase oferă multe alte beneficii precum atenuare scăzută pe traseu, acoperire largă, simplitate și altele.

Apreciez cu adevărat că ai petrecut timp citindu-mi povestea.

Toate cele bune!
Cristian, YO3BN

73 de YO3BN